Tu mâna pe un ochi de-ai pus
nu e destul ca soarta s-o înfrunţi,
e blestemată fir-ar ea să fie
să te închidă în ochiul veşniciei.
Oricât de mult te-ai strădui apoi,
n-ai cum să fii în număr doi,
ursita ta, va fi pe veci pierdută
iar gândurile, singur le strămută,
de pe-o orbită, pe o alta,
de la un gând, la alte gânduri,
navigator printre contexte
sfârşind ca simplu muritor,
într-o poveste!
Eu, nu-mi doresc deloc această stare
vreau doar să fiu în viaţa de acum
dar şi-n cea viitoare
într-un duet,
un cuplu al iubirii ancestrale!
Comentarii