Un dulău, destul de rău,
stăpân pe domeniul său,
curtea toată şi la poartă,
toţi din grajduri şi coteţe,
au trebuit ca să înveţe,
că, pentru a le fi lor bine,
trebuie să ceară voie,
printre alţii, şi la câine!...
Ziua toată stă de pază,
noaptea, el mereu veghează,
să nu vină cineva
neinvitat în zona sa!...
Ar fi trebuit să fie
mulţumit cu a sa moşie,
dar, o durere tot avea,...
bucătăria,... nu era în zona sa!
Acolo,... se lăfăia,
pe la toţi se gudura,
o vietate zburlită şi mică,
un amărât de pui de pisică!
Dulăul abia aştepta,
să-l prindă prin ograda sa,
să-i arate el, hapsânul,
cine e de fapt stăpânul!...
Fiecare-o grijă avea,
când pleca pe undeva,
să fie închis pisoiul, sigur,
să nu decidă dulăul singur!
Într-o zi, lungă, de vară,
de dimineaţă până-n seară,
de amorţelă, de plictiseală,
am plecat eu prin pădure,
poate găseam ceva mure!...
Cum umblam cu mintea dusă,
cu vigilenţa apusă,
mi-am amintit, aşa-ntr-o-doară,
c-am uitat pisoiul afară!...
Imaginaţia mi-a luat-o razna,
vedeam dulăul mâncănd pisoiul,
îmi reproşam tot tărăboiul!...
C-o viteză, demnă de record,
am ajuns acasă, ca să văd,...
soluţia problemei naturale,
minunea negocierii animale,
dulăul stătea la soare,
tolănit, cu burta-n sus,
iar peste el,...
pisoiul dormea,... dus!
-->
Comentarii
foarte frumoasa
Mulţumesc pentru aprecieri!
Super drăguţă şi pe gustul meu.
Felicitări!
.
Aurora, cu admiraţie
Mulţumesc Agafia!
Sugestivă imagine domnule Muntean!
Mulţumesc Lenuş!
Frumoase versuri!
Foarte frumos. Aprecieri sincere.