DUMNEZEU GELOS
Pe gându' meu-i stăpân, doar Dumnezeu,
El îmi cunoaşte taina cea din vers,
chiar de uneori, mai tulbur câte-un zeu,
rămâne la graniţa, acestui univers.
Răbdarea timpului m-a prins de mână,
n-a putut trece de promisiunea mea,
a crezut totdeauna,-n emoţia divină
şi-n păr mi-a prins dorul tău, ca stea.
Am tot sperat în a gândului nepăsare,
iar timpul s-a revărsat, drept povară,
dar am continuat să cred, fără-ncetare,
că steaua călăuzitoare o să răsară.
Şi Dumnezeu îi gelos, pe gândul meu,
chiar dacă nu-s decât, o femeie...
El ştie... atunci când mi-a fost greu,
din radăcini de cuvânt, ai încolţit poezie.
12 Martie 2017 - MIT
Pe gându' meu-i stăpân, doar Dumnezeu,
El îmi cunoaşte taina cea din vers,
chiar de uneori, mai tulbur câte-un zeu,
rămâne la graniţa, acestui univers.
Răbdarea timpului m-a prins de mână,
n-a putut trece de promisiunea mea,
a crezut totdeauna,-n emoţia divină
şi-n păr mi-a prins dorul tău, ca stea.
Am tot sperat în a gândului nepăsare,
iar timpul s-a revărsat, drept povară,
dar am continuat să cred, fără-ncetare,
că steaua călăuzitoare o să răsară.
Şi Dumnezeu îi gelos, pe gândul meu,
chiar dacă nu-s decât, o femeie...
El ştie... atunci când mi-a fost greu,
din radăcini de cuvânt, ai încolţit poezie.
12 Martie 2017 - MIT
-->
Comentarii
Multumesc mult, AureliaAlbAtros, pentru popas, comentariu si apreciere! Cu drag!