Eu stau de vorbă cu un chip al tău,
În care mă văd dincolo de mine,
Instalată ca într-un dureros refugiu.
Răsucesc un vers din Murilo Mendes,
să-mi chem somnul…
“dacă nu eşti aici nu exişti”
Dar tu eşti aici,
dar eu sunt acolo,
cu depărtările prăbuşite la picioarele noastre.
Invoc o ora, să-ţi cristalizez formele,
să-ţi simt conturul braţelor
înflorind chemările într-o îmbrăţişare.
Ţi-aud gândurile răsuflând lumină,
peste zâmbetul prins în penumbra durerii
Ce frumoasă e iubirea aici, în inima ta!
Întind palmele geloasă,
îţi ascund imaginea…
să nu curgă luna peste ea.
Voi adormi în tăcerea ei,
la convergenţa dintre două lumi,
în acel spaţiu pulsează sufletele împletite.
Columbi îmbătaţi de mirajul absolutului,
trăim imaterială pereche
ameţitoarea libertate
a unei iubiri neîncătuşate,
zbor de păsări albe sub un destin incert,
copac născut dintr-un pământ îndrăgostit,
să înflorească în miresmele unei a cincea dimensiuni
cântecul arderii sale eterne.

Comentarii
Admiratie!
Multumesc din suflet pentru lectura si aprecieri!
Frumos!
Felicitări!
"Ce frumoasă e iubirea aici, în inima ta!
Întind palmele geloasă,
îţi ascund imaginea…
să nu curgă luna peste ea.
Voi adormi în tăcerea ei,
la convergenţa dintre două lumi,
în acel spaţiu pulsează sufletele împletite."
...
cu încântare,
Valentina
Deosebită omonimia ,,Columbi îmbătaţi de mirajul absolutului".
Frumoase versuri!