E floarea ce n-aduce primăvară...

 

Ne-a mai rămas doar să visăm din nou

La verde... și la floarea din grădină.

Foșnetul frunzei are acum ecou

De ruginiu uscat... și de cătină.

 

Peste câmpie zboară cat’-un fulg

Din păpădia încă neplouată.

Era și el cândva-ntr-un fel de vulg,

Azi, singur, rătăcește-n lumea lată.

 

Doar mărul din gradină s-a pierdut

Cu firea... și-a-nflorit a doua oară,

Dar floarea lui e doar un gând tăcut,

E floarea ce n-aduce primăvară...

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Minunate versuri,melancolic...Felicitări!

Acest răspuns a fost șters.
-->