Pe lângă ochii mei, pustiu.
Mă-ncearcă un sentiment atât de straniu
iar lângă mine, nimeni. Nici tu, nici Dumnezeu
să îmi vorbească, să-mi spună abia trezită dimineața:
Până la nebunie te iubește lumina, ploaia, florile și viața,
dar cel mai mult, aproape de absolut, te iubesc eu!
Mi-e frig.
O ceață argintie, umedă, se unduie pletoasă
cu tălpi înnoroioate, cu suflet prins în gheață
pe umerii aplecați ai cerului și-ai mei se lasă.
Afară fulguiește blestemat în valuri de regrete,
e iarnă; ochiul se zbate a moarte pe sub geană
și nici un deget nu tremură prin plete...
Mai știi, iubite,
întâiul început timid de primăvară îl lăudam
cănd ne chema în rugi fierbinți să colindăm
alte planete, când inventam noi anotimpuri
prin timp să nu ne strecurăm cărunți și singuri
seninul încrustat pe frunți să nu ne doară,
pe aripi de iubire pluteam în vară - pluteam deja ca fulgul -
în hohote de râs pe lângă tine râdea crângul
cu fiecare floare, frunză prinsă-n ram
molipsită de al tău râs și eu molipsitor râdeam.
Din când în când prin casă albastră trece ușor
câte o boare iscoditoare ce-aduce-n zbor
din amintire urme de pași; tresar la glasul lor sonor
și simt cum mor. Înfiorată carnea pe sub piele doare,
urlă de dor, de drag de tine soare. De drag și iar de dor
cutremurate de fiori din umeri zeci de brațe mi s-ar smulge
uitând de trup 'naintea ta să vină, să te primească însetate vor
și-n golul dintre ele cu mai mult drag te-ar strânge.
Privind la fulguiala de afară, fără tine, tot mai goi
Se-ntreabă ochii mei, ce simte iarna fără noi?
-->
Comentarii
Mulțumesc pentru aprecierea versurilor, draga mea, Lenuş Lungu!
Mulțumesc frumos stimată doamnă, Emilia Popescu Rusu,pentru aprecierea versurilor!
La mulți ani cu drag și vă mai aștept în pagina mea!