„Ciocul mic! Azi noi suntem …”
Amăgit din stânga-n dreapta
Şi din dreapta-n stânga iar,
Zdruncinat, minţit cu zâmbet,
Cu o vorbă şi-un fular,
Agitat ca semn al găştii ,
A culorii din obraz,
Completare-n bust a măştii
Ce ţi provoacă adesea haz
Şi necazul ce urmează
Dacă, culmea, ai zâmbit,
Sau n-ai fost atent la sensul,
Parşiveşte încropit,
De vre-un Gâgă împins în faţă,
Arogant şi repezit,.
Cu purtare de paiaţă,
Ignorant şi ipocrit,
De vreo ţoapă patogenă
Ce se-agită transpirată,
Întrebând fără de jenă:
- Oare cine-i fără pată?
Fără faimă şi trecut,
Cu păcate-n tinereţe,
Ori necazuri n-a avut?
Cine n-a produs tristeţe?
Iar apoi, starea de vomă
Ce te-ncearcă negreşit,
Ai rămas umbră, fantomă,
A ce-ai fost şi-ai irosit.
Nu gândeai cu voce tare
Şi credeai în ce gândeşti?
Azi eşti mut cu gura mare!
Nu exişti chiar dacă eşti.
-->
Comentarii
Felicitari ,minunat si adevarat !
Minunat poem..Felicitări!
Cu prietenie Lenuş
Azi eşti mut cu gura mare!
Nu exişti chiar dacă eşti.
Si daca asta te doare,
Nu tipa, ca o BASESTI !
"Azi eşti mut cu gura mare!
Nu exişti chiar dacă eşti."
Reale versurile,culmea e ca multi ori nu constientizeaza,ori sunt indiferenti la tot,nemaiasteptandu-se la nimic bun....Suntem ca o corabie care pluteste in deriva,nemaiavand scopuri,idealuri...