“Împlinire prin iubire”... un adevăr incontestabil, ales ca titlu pentru cel de-al doilea volum de poezii al d-nei Olguţa Luncaşu Trifan.
Volumul de faţă beneficiază de o prefaţă de excepţie făcută de un alt scriitor drag mie, domnul Malciu Marian.
Un volum de poezii structurat în 12 capitole - trepte ale vieţii spre împlinire, prin iubire, unde "prinde viaţă acea dorinţă ascunsă (a autoarei) de a comunica prin vibraţiile sufletului, prin fluidul poeziei - lacrimi-literă vie, ce vindecă de urât şi uitare, ce purifică".
Lacrimile sufletului d-nei Olguţa Trifan curg în versuri ce mângâie sufletul cititorului, versuri ce par a fi prelungirea propriilor gânduri şi frământări, dar şi o rază de speranţă, o cale de a găsi drumul spre lumină, spre iertare, spre împlinire...
Născută pe pământ sfânt românesc, crescând şi respirând aerul parfumat de teii lui Eminescu, păşind deseori pe cărări bătătorite cândva de genialul nostru poet Mihai Eminescu, poeta Olguţa Luncaşu Trifan a devenit o steluţă strălucitoare ce radiază lumina prin creaţiile sale poetice, lumina ce pleacă de acolo, din nord-est de ţară, din ţinuturile Luceafărului, încălzind şi luminând până departe.
Poeziile din volumul "Împlinire prin iubire" au darul de a lumina, indiferent de timp sau anotimp, de a încuraja, de a mobiliza...
"Încetează să-ţi mai plângi de milă
de parcă n-ar mai fi durere că a ta în lume!"
.............................................................
Te plângi, pentru nimicuri, zi de zi,
dar nu realizezi că alţii, mai necăjiţi or fi.
Ei, poate, au dureri mai mari şi au nevoi,
dar tac şi le suportă, că-s eroi.
.....................................................
Dacă durerea vrei să ţi-o alungi,
încearcă prin a ajuta pe cei ce sunt,
cu-adevărat de viaţă vitregiţi.”
Ar fi multe de spus despre poeziile din acest volum însă las plăcerea de a le descoperi fiecărui cititor. Toate poeziile sunt minunate. Unele... "Surâs... înapoi în timp..."
"Îmi caut urmele
prin hăţişurile timpului,
prin colbul vremii, pe uliţă satului...
................................................
Urmele paşilor fetei bujorului
încă îmi zâmbesc, privind la părinţi..."
...altele, amintiri-omagiu... "Dor la şase ani"...
"Un cântec dintr-o harpă în suflet se revarsă.
E ziua-n care, înţeleg doar cei ce au trăit
plecarea tatălui, lăsându-ţi inimioară arsă,
cuvânt de mângâiere rămas în aşteptare, negrăit."
... unele... cugetări asupra vieţii...
"E vremea-n care oamenii aleargă către mâine
uitând că azi e ziua-n care ei trăiesc,
uitând mereu, ce a trecut nicicând nu mai revine,
în timp, cu ce-au pierdut, nu se mai întâlnesc."
Alte poezii... periplu printre cuvinte, care "pot salva, după cum pot şi trăda, în acelaşi timp."
"E magică, a cuvântului putere.
Venin să torni în blânde minţi,
cu ajutorul lui, în clipe grele,
sunete goale-s rugi fierbinţi.
.............................................
Căci, omule, dat ţi-a fost cuvântul,
hrană de suflet, alint de mame,
nu-l laşi să plece precum vântul,
nu-l foloseşti pe post de arme!"
Apoi... câteva poezii inspirate din graiul pietrei, piatră ce ascunde şi păstrează cu sfinţenie, din vremuri ancestrale, "mărturii ale existenţelor anterioare, de unde am plecat ca specie, modul în care am evoluat până să ajungem în acest moment."
Urmează apoi... frământări şi şoapte de toamnă, iarnă şi noi... şi despre primăvară - o renaştere perpetuă, ajungând apoi la... "Şi despre iubire", capitol în care autoarea a dorit să atragă atenţia cititorilor săi asupra faptului că iubirea trebuie să fie înţeleasă, respectată şi preţuită”, aşa cum afirmă domnul Malciu Marian.
"În cântul dulce-al vieţii împărtăşim
apă gustată-n seri de curcubeu,
şi-n file albe, azi, destinul desluşim,
ducând iubirea noastră-n apogeu.”
Remarcabile sunt de asemenea poeziile adunate în capitolul "Despre ei... despre noi..."
"Hulpavii vulturi fură
de la bătrâne, lacrimi,
din coşul veşnic gol.
Le fură cornul de la gură,
copiilor flămânzi...”
... şi românii cei mulţi, nevoiţi să plece deseori în pribegie, departe de ţară şi de cei dragi, pentru a putea pune o pâine pe masă copiilor.
Deloc surprinzător pentru mine, urmează capitolul "Neuitare", dedicat geniului poeziei româneşti: Mihai Eminescu, poetul care a iubit nespus România şi poporul român.
"Sub plopii fără soţ,
ne trecem mereu paşii,
în înserări, în toamne,
de-avem sau nu un tel...
ne întrebăm: pe-aici, cândva,
să fi trecut Eminul
cu "Doamna" lui, cu "Moţi"?
În final... "Puţin umor..., nu strică..." în care poeta ne delectează cu versuri savuroase, cu un umor fin ce înseninează sufletul. Mi-a plăcut tare mult poezia
"Armistiţiu" în care poeta face un pact cu gândul...
"Îi propun să-i dau de lucru:
Zău! Să nu se plictisească,
din silabe, dulci poeme,
viaţa să îmi construiască...”
Sunt fericită să am în biblioteca personală acest minunat volum, mai ales că acesta conţine dedicaţie din partea autoarei pe care o preţuiesc şi o admir extraordinar de mult.
Nu ştiu cât de mult vă place poezia, deşi... nu cred că este om care să nu agreeze acest gen literar, însă eu recomand tuturor să citească poeziile din acest minunat volum de poezii. Doamna Olguţa Trifan Luncaşu oferă prin intermediul acestuia un dar minunat: bucăţele de suflet, prin cuvinte care mângâie...
-->
Comentarii