eminescu-orpheu
(sau dorul de absolut)
eminescu este orpheu al românilor,
va rămâne ca homer o legendă,
poeziile lui sunt psalmi biblici de dragoste
care întrec poezia lui solomon
și ne devoră până la lacrimi
cu tragicul lor dureros de dulce.
natura la el este un templu mirific
în care iubirea e regină
și tronează peste păduri,
ape, mări și țări,
se răsfață în iarba de omăt,
într-un văzduh de basm, tămâiet
de mirosul florilor,
într-un concert vivaldian
acompaniat de puzderia gâzelor
pe care poetul le umanizează.
când îl privim se face depărtare
pentru că el vine din mit,
e frate cu soarele, cu luna, cu stelele,
el e zeul tutelar al limbii române,
a rupt orizontul limbii în două,
a despărțit apele de uscat,
dând sonoritate limbii
și cununând-o cu graiul popular.
acest tânăr cu ochii mari
va umbla prin sufletele noastre
ca un orpheu și ni le va răscoli
cu dorurile lui,
ne va înduioșea, ne va bucura, ne va întrista,
cât va dăinui limba românească.
duminică, 13 ianuarie 2013
-->
Comentarii