Se duse viața ca un vis de noapte
rătăcitor pe geana gândului târziu,
privind-napoi parcă deschid o carte
lăsată pe un raft străin, fără să știu.
Cuprinzătoarea-entropie-a vieții,
eternă, distructivă, fără de sfârșit,
ne-a copleșit cu vălurile ceții
întinse peste cuget pân’ la infinit.
Uitări bizare-ajunse peste vreme
m-au adâncit adesea-n ironia lor,
printre figuri din false teoreme
găsite-n cărțile cu titlu-nșelător.
Mi-a zis însă un guru într-o seară:
a fi văzut pe culmi abil cugetător
nu te speti să-neveți pe dinafară
rețete fără sens, pe gustul tuturor.
Nu-l lăuda pe cel sărac cu duhul,
dar insolent, rebel ori veșnic inutil,
ce și-ar dori să domine văzduhul
cu mintea-i rătăcită de ilot debil.
Prea multă entropie ne-nconjoară,
secătuind funest destinele din noi...
Pretinsele regretele să dispară ! –
se naște altă lume din acest război.
-->
Comentarii
Mulțumiri alese distinsă doamnă Dorina Pop!
Admirație și pentru versurile domnului Neagu, și pentru completările cu sugestive imagini - vizuale și sonore - ale domnului Muntean.
De această dată m-ați uluit mai mult decât oricând, stimate domn Ioan Muntean!