Era pe când visam

[Nicolae Valareanu Sârbu]

Se înzorea în mine cântec vânătoresc,
hăitaşii porneau să are pădurea luminii
limpezire a izvoarelor în aurora răsăritului.

Foşnitul frunzelor rămânea în aşteptare,
veghea sticloasă se pierdea în zare
pe treptele de strajă ale dimineţii
cu o scânteie de gând secret

îmbrăţişa evangheliile cu utopii
nesupuse credinţelor deşarte.

Păşea pe ţesătura buzelor toamnei
când nu se împlinise între coapse fructul,
păcatul era de zăpadă sub tălpi
ce scârţâie nemilos,
când cerul nu avea ochiul cel mare
cu vedere tainică-n ascuns.

Era pe când visam într-un sac viu
şi noaptea era de purpură aprinsă,

mă năşteam în cuvântul de început
cocon.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]