Eram un pom cu frunzele de aur
Şi fruntea-ncununată de lăstari,
Gustam arar din sâmburii amari;
Tăcerea lunii îmi era tezaur.
Mă-ngemănam cu fraţii mei arţari;
Nu bănuiam că-n penele-i de graur,
La umbra-mi poposea un minotaur,
Sedus de fructe cu esenţe tari.
N-ai cum să-ţi pui la înflorire scuturi,
Când sevele din tine se revarsă
Şi chiar de faci colecţie de şuturi
În resturi de tulpină-aproape arsă,
Nu ţi se sting din sfintele avuturi;
Lumina nu cunoaşte cale-ntoarsă.
Comentarii
Mulţumesc mult, doamna Lenuş!
Mulţumesc, Maria Ciobotariu!
Multţumesc, doamna Dorina, Mihai Arsene, Ana Ursu, Sofia Gavrilă! Preţuire pentru toţi!
Superb poem, felicitări!
Minunate versuri!