Ceea ce sunt
nu
nu aceasta-s eu!
Sunt
- un cândva venit
din plusul infinit,
într-un cândva ce-i dus
în timpul ce-a apus
cu nume de moment -
un eu cu eul imanent ...
Nascută spre-a muri
sau moartă spre a fi?
Din ce si din nimic
exist,
nu știu să zic.
De ce, cui aparțin?
Sunt timp
sau cer senin?
Sunt cifre-n interval
sau sunt un simplu val
ce piere-n mal, izbit
în lut răstălmăcit?
Eu și cu eu
s-aceea
ce-ntruchipez femeia,
femeia ce creează
alt chip
sau altă rază
ce-o vezi a fi doar când
rămâne numai gând,
gând plin de strălucire
în timp
în amintire?
5 iulie 2016
Mara Emerraldi
-->
Comentarii