Cuvintele se-nghesuie să iasă
Pe foaia albă ne-ncepută-n zori,
Pe fața stearsă-mi cade o grimasă
Ce m-a trădat în vers de-atâtea ori.
Te vreau, te iert sau te alung prin rime
Te cânt sau te iubesc neîncetat,
Eu pot să tac sau pot să fac și crime
Și pot să mor de vise însetat.
Eu pot sa fac ce vreau cu tine mâine
Te pot picta pe-asfaltul ce îl calc,
Te pot mânca întins cu unt pe pâine
Sau pot să plâng în urmă-ți, catafalc.
(Marilena Velicu)
Comentarii
Multumesc tuturor, imi cer scuze ca intru asa de rar.
Cu-atâta şarm tu minţi dar eu te scuz,
Minciuna ta e caldă când pe buze
Îţi zboară tainic două buburuze
Şi eu ursuz refuz să te acuz...
Dragă Mar, mi-era tare dor de poezia ta. Sigur că tu poţi face ce vrei doar eşti meşteră (poetă am vrut să zic).
''....Te vreau, te iert sau te alung prin rime...''
Ce frumos!...Cu drag, Lucia
De nu ar fi tristețea din final
M-aș tot visa un EL descris de tine
Ce dulce-o fi să ai așa semnal
Din sufletul ce plânge... pentru tine...
Aoleu ești periculoasă Marilena ! Un poem special, felicitări !
Ai avut o idee grozavă în poezia ta, Marilena! Este extraordinar de relaxant măcar să pot gândi că am puterea de a face "ce vreau" cu cel iubit! Felicitări!![Smile.gif](http://www.bkserv.net/images/Smile.gif)
Minunate versuri...Felicitări!
Cu drag Lenuş