Căldura îl leșină și setea nu-i dă pace
Iar la fântână vede găleata picurând.
E sus, să bea de-acolo măgarului i-ar place!
Se suie pe fântână cu răcorosu-i gând.
Dar vai! Căzu-n fântână! A început cu groază
Să strige-n limba lui: - I-aa i-aa! cu spor.
Stăpânul veni iute și-a încercat să vază
Cum poate să-l salveze pe necuvântător
Fântâna, gândi omul, dă apă prea puțină,
Măgaru-i prea bătrân să fie de-ajutor,
Așa că el alese s-o umple cu țărînă!
Chemă chiar și vecinii să aibă mai mult spor
Bietul măgar tăcuse, fântâna se umplea
Groparii se simțeau cam prost de ce făcură
O viață-a tras căruța, acu nu mai putea!
Munceau tăcuți să umple fântâna pân' la gură...
De-odată , hop! Măgarul sări în bătătură!
Uimiți priveau la el, și-n suflet ușurați
L-au scuturat de țărnă pe cap, pe blana sură
Aveau iar pace-n suflet, și se simțeau... salvați!
De simți tărâna vieții că-i gata să te-ngroape
Te scutură de dânsa, cum a făcut măgarul !
Pe ele tu te suie să fii tot mai aproape
De ce-ai menit în viață, destinul, soarta, harul.
-->
Comentarii
Mulțumesc Mircea de comentarii, de asiduitate... Un adevărat prieten!
ca sa-i depasesti conditia...intelectuala