Farsele soartei-4

  

 Bun venit, iubire!


Sfiiciunea mi-a pus în cale un trac.

Roşu-n obraji, ca floarea de mac,

Am spus în viaţă, mereu: tac!

Gândul, hotărât, mi-a dat ghes – fac!

 

Mă scald în zări de depărtări,

Răzbat prin nori şi prin ceruri,

Mă cufund în ispititoare chemări;

Adânci pierzări din larg de mări.

 

Mă plimb prin umbre de lumină

Să caut iubirea ta divină,

Iubirii să-i închin o reverenţă,

Mă caut, pierdut, în existenţă.

 

Îmi aduci fiori de foc în dorinţă,

Îmi pui nervi de oţel în voinţă

Și mă învălui cu un val de neuitare –

Braţele-mi te-mpresoară, cu hotărâre.

 

Alean în braţele mele-ţi aduci

Și mă-nvălui cu ochii tăi, adânci.

Ne pierdem într-un infinit de fericire.

 Bun venit la ţărm, iubire!

MdRaesculum 22.02.2010

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulţumesc. lenuş, la fel şi ţie!

    cu drag

  • Într-un infinit de fericire îţi urez Felicitări!...Minunate versuri.
Acest răspuns a fost șters.
-->