Despărţire
Ai fost iubirea vieţii mele –
Cea mai frumoasă între stele.
Când coborai între muritori,
Vederea ta-mi dădea fiori.
Forţă de Hercule aveam
Și spaţiul îl contractam,
Să te ţin în braţe, mereu, –
Aleasa sufletului meu.
Credulă,ai băgat-o în scenă
Pe blonda vulpe vicleană.
Şi-a băgat coada-ntre noi
Şi ai rătăcit drumul înapoi.
Mi-ai pus inima pe cruce
La a vânturilor răscruce.
O aud acum cum plange
Şi varsă lacrimi de sânge.
În mii de fărâme
–Împrăştiate în lume –
Inima mi-ai zdrobit
Și,-n locui, o umbră s-a ivit.
Din fărâme, adunate,
Inima-n piept iar bate,
Dar n-o mai las să viseze;
Închisă-i între paranteze.
Inima mi-e sub presiune
Şi iubita nu mai vine.
Speranţa nu bate la poartă
Şi-mi blestem cruda soartă.
MdRaesculum 11-18 august 2009
-->
Comentarii
Acestea sunt farsele ce ni le joacă soarta. Mai aduce și nori.
Un gând bun, Lenuș!
când soarta-i crudă
speranţa lin pluteşte
din cioburi sfărâmate,
o inimă din piept ce bate...
Superbe versuri...Felicitări!