Întinsă pe un pat neprimitor
Te strâng pereţi de-un alb bolnăvicios,
Un zâmbet vrei s-aduci în dormitor
Dar sufletul te doare pân-la os.
Prea dulce este viaţa pentru tine
În sensul grav şi crud şi nemilos,
Şi simţi că primăvara nu mai vine
Iar fulgi de nea azi nu-ţi sunt de folos.
Priveşti pe geam crâmpeie din natură
Cu mâinile întinse vrei să simţi,
Căldura vieţii fără semnătură
Şi fără riscuri ce te scot din minţi.
Mă faci să plâng femeie prea frumoasă
Dar chem un inger lacrimi să-mi suprime,
Din inima-mi fierbinte, generoasă
Îţi dau un strop de sânge scurs în rime.
Să mă citeşti când zorile se sting
Şi-i linişte-n salonul cu dureri,
Cu versurile mele să te-ating
În suflet să-ţi rămân-adânci păreri.
-->
Comentarii
Patricia, e gat poezia Nu ma opresc.
Mi-ai scris pe suflet cu flori albe
Nu te opri din dansul versului!
M-ai pus o perlă între salbe
Și mă cultivi în voia vântului.
Mă vezi cum cresc dar nu mă lauzi
Copac tăcut mă sprijini când cedez,
În vis te simt cum mă aplauzi
Sărutul tău nocturn mereu ratez.
Când luna o privesc tăcută
Pe umeri simt îmbrățișarea ta,
Schițez o mimă prefăcută
Să nu mă vezi că plâng în gând cu ea.
Nu mă opresc, mai am izvorul
Cuvintelor năvalnice de fel,
Iubirii nu i-am pus zăvorul
Am să continui Poeme pentru el.
Multumesc din suflet, Nu ma opresc- este poezia ce o am in lucru...mi s-a mai spus asta deci...scriu, pentru voi oameni dragi.