fiind elevi…
fiind elevi citeam prostii pe sub bănci
şi ne uitam după colegele cu sânii imberbi,
mâncam de la cofetărie numai fursecuri
şi muiam consoanele în vorbe dulci,
erau lascive colegele de la pedagogică,
ne plmbam cu ele pe bulevardul pardon,
n-aveam nici zei şi nicio mitologie
purtam în noi candori sofisticate,
vitrine mari se deschideau în faţă,
vitrine mari acoperind atlazuri, fărădelegi,
şi intrigi şi pervazuri cu pantomima fetelor
confuze ce-aveau mereu doar zâmbetul pe buze,
la lecţii eram tufe de veneţia tăcute
duminicile, zile izbăvite, pe care le-adoram,
priveam la munţii cu frunzele pe cer
şi rămâneam la locul meu stingher;
făceam erori şi ne ploua-n oraş,
desenam câte-o fată cu creionul pe suflet,
mai fumam, mai beam câte- ceva,
săream pe ferestre să mergem la-ntâlnire
şi lunea venea ziua pentru izbăvire;
aruncam zarurile pentru câte-o notă
şi nu-nvăţasem lecţia o iotă,
îmi amitesc, iubito, serile, teii, cînd ne lumina luna,
s-au dus aeve pentru totdeauna,
au înflorit în luna mai iar teii ,
atâta de departe ni-i trecutul, şcoala,
frumoasa adolescenţă plină de ne-mpliniri,
când s-au mijit doar zorii primei noastre iubiri…
marţi, 26 mai 2015
-->
Comentarii