Din turla vechii biserici,
de leat cu cămaşa străbunicii mele,
sunetul vioi al clopotului
sparge şi această dimineaţă în bucăţi
pe care le împarte după aia,
în părţi egale,
copiilor care merg la şcoală.
Şi astfel, fiecare copil
are ascunsă în ghiozdan
câte o bucată din Răsărit
şi câte una din turla atât de veche
a bisericii care, în fiecare dimineaţă
se împarte cu bucurie,
în părţi egale,
copiilor care păşesc
atât de nevinovat spre viaţă.
Dar ora de Religie nu mai e obligatorie,
Istoria nu mai e obligatorie,
Limba română nu mai e obligatorie,
Ţara, Poporul nu mai sunt obligatorii,
Părinţii nu mai sunt nici ei obligatorii.
Mai sunt obligatorii doar drepturile omului.
-Ale cărui om? a întrebat turla vechii biserici.
-Nu ştiu! a răspuns cămaşa străbunicii mele.
-Nu-i nimic, - s-a băgat în seamă clopotul –
eu voi continua să împart dimineţile şi turla.
Aşa mi-a poruncit Înviatul, Învingătorul.
Copiii, şi cei de azi, ca şi cei dintotdeauna,
sunt bucuroşi să-mi primească obolul.
-->
Comentarii
Foarte frumos şi emoţionant.