Ninge iar în primăvară, dor şi floare rară,
petalele îmbracă pământu-n albul pur,
fluturii-s îndrăgostiţi de floarea legendară,
iar vântu-mprăştie polenul împrejur.
Ninsoarea îmi răsfaţă privirea şi obrazul,
prin păr s-au cuibărit petale de cireş
şi când sărută pământul, primesc botezul,
ca la primăvara ce vine să nu dea greş.
E-atât de alb în jur, miresmele mă-mbată,
dalbele petale parfumează fiece ungher,
iar fluturii geloşi pe floarea rară, poetizată,
strâng de pe stamine polenul-efemer.
Floare rară ai înmiresmat, chiar şi-o toamnă,
imaculatele petale au molipsit un anotimp;
floare-simbol ce efemeritatea fiinţei însemnă,
iar de frumuseţea ta s-a-ndrăgostit şi zeul-timp.
10 Martie 2017 - MIT

Comentarii
Va multumesc frumos, pentru popas, lectura si apreciere! Cu drag si pretuire!
Recitit cu placere