floarea de crin şi liliacul (moarte în zori)

În turnul închisorii e-un clpot, sub o grindă,
Un săculeţ cu perle, croit din catifea,
Ascultă ziua care se scurge într-o ghindă
Şi-aşteaptă să apară, prin frunze, prima stea.

O ultimă lumină atinge liliacul,
În răsturnări de vise aşteaptă timpul lui,
Cu valuri obosite, adoarme'ncet şi lacul,
În aer nu-i nimica, în lume's doar statui.

O'nfiorare tandră răzbate-n înserare,
O perlă prinde viaţă în pieptul noctambul,
Un ochi cât o tipsie aruncă, din cărare,
Săgeţile de aur pe aripa de tul.

Miros de crin aşterne, în aer, o cărare,
Nectarul îl atrage, chemarea-i dă fiori,
În zborul, fără zgomot, aleargă către floare
Şi prin corola albă coboară în ninsori.

Otrava dulce'n moarte îl poartă printre vise
El, îmbătat, iubeşte cu dor de condamnat,
Umplut e de speranţe şi zbor, printre narcise
Se'ndreaptă către turnul în care, atârnat

Va aştepta iar noaptea să vină, să se'ntoarcă
La Floarea vieţii sale, la cupele de crin,
Dar pân-atunci, din vise, cu capu'n jos, să toarcă
Speranţe de iubire, ţesute'n ibrişin.

În legănări de vise şi ameţit de teamă,
Pe drumul de întoarceri nu vede c'a ajuns,
Loveşte tare'n clopot şi moartea lui îl cheamă...
Iar din iubiri de noapte rămâne doar un plâns.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • 1939391962?profile=RESIZE_1024x1024

  • Da imi place,

    "O ultimă lumină atinge liliacul,
    În răsturnări de vise aşteaptă timpul lui,
    Cu valuri obosite, adoarme'ncet şi lacul,
    În aer nu-i nimica, în lume's doar statui."frumos spus!

Acest răspuns a fost șters.
-->