După atâţia ani, o-ncununată aşteptare,
portocalul s-a gătit cu perle-mărgăritare,
am simţit că noua primăvară se răzbună
şi iar se va împodobi cu floarea divină.
Abia aştept să plece noaptea la culcare,
cu primii zori, s-admir suava-splendoare,
emoţia mă cuprinde, nebunie-ncoronată,
iar gândurile se fâstâcesc... ca niciodată.
Mugurii stau să plesnească... de fericire,
un paradis ce-nfloreşte sub a mea privire,
ochii-s două peneluri iar fruntea-i şevalet
şi prin gânduri pictez un peisaj complet.
Dar după atâţia ani şi logodită cu răbdare,
la fereastra cu dor, vor adia miresme rare,
simt prin noua primăvară parfum de viaţă,
iar florile de portocal sunt mărturie-prefaţă.
7 Aprilie 2017 - MIT
(Foto: Arhiva personlă)

Comentarii
Iti multumesc mult, AureliaAlbAtros, pentru popas, lectura si apreciere. Cu drag!