FLORI ALBASTRE

FLORI ALBASTRE

Mă ţin de umărul nopţii pân' se ivesc zorii,
iar pe trepte de gând simt a ta-mbrătişare,
oboseala, chiar răceala n-astâmpără fiorii,
te gust în gând, apoi frământarea dispare.

O-mplinire-vis contopită cu nevoia de tine,
iar nestăvilitele gânduri salvate-n cuvinte;
ai înfipt demult, rădăcini luminoase-n mine
şi dincolo de surda tăcere gându-i fierbinte.

Urc trepte de gând şi tulbur ochiuri de ape,
răsărite din ploi ce-au înecat visele noastre
doar iubirea, ne ţine prin gânduri aproape
şi peste tăceri presăram alte flori albastre.

Voi înalţa pod din stele ca mioapele tăceri,
ce au năpădit cuvântul să ajungă-n pustiu,
iară florile albastre cu parfum de mesageri,
să înmiresmeze tâmpla colarată-n argintiu.

14 Februarie 2017 - MIT

1979360326?profile=RESIZE_1024x1024

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->