Un final de Iunie 2023 învăluit cu temperaturile destul de ridicate și cu ploile care în unele regiuni au provocat deja pagube, și un debut de Iulie 2023 în care vara și-a intrat definitiv în drepturi, iar sezonul estival este la cote maxime. Din fericire, pe la noi, în zona de câmpie, ploile nu au dăunat, iar eu am putut culege zmeură, căpșuni, vișine și castraveți, prima legumă din grădină… Roșiile și ardeii mamei arată destul de bine și mă bucur că străduințele și minimele mele cunoștințe de mic grădinar dau rezultate bunicele. Verdele după care tânjim este în maxima sa expansiune, iar în momentele matinale sau de asfințit, miresmele de o prospețime și o intensitate aproape ireală pot fi surprinse și pot trimite într-o stare de beatitudine…
Una dintre primele zile ale lunii trecute a rezervat celor din nord-vestul României o experiență pe care marea majoritate nu a mai avut-o. Un cutremur, nu prea mare, de scurtă durată. În localitatea natală l-am resimțit printr-o scurtă zdruncinătură, de mică intensitate, fără a lasă pagube, dar suficient pentru a observa că s-a întâmplat ceva pentru o secundă sau două… Apoi am aflat din mass-media că această mișcare din profunzime a fost un pic mai rebelă în sud-vest, unde a făcut și ceva pagube materiale… Nu cred că va mai exista prin părțile noastre curând așa ceva, dar experiența merită adnotată undeva, nu?
Vara ne vrăjește cu insistență și invită la trăirea fiecărei clipe cu maximă intensitate… Buzunarele mele nu sunt însă suficient de pline pe măsura dorințelor și planurilor. Sunt mai degrabă în zona austerității, deși multe din inițiativele mele ar merita să monetizeze pentru binele comunitar… Evit să mă lamentez, deși nu e simplu, dar mă gândesc, în același timp, că există oameni și mai năpăstuiți și mai greu încercați decât mine. Sărbătoarea de Sânzâiene a fost una specială, iar în Duminica de Sânzâiene, episcopul Sofronie Drincec s-a aflat la biserica din localitatea natală Cefa.
Din nefericire, sezonul estival pare a lua mințile multor contemporani, problemele se amplifică, iar răfuielile par a se intensifica peste tot pe mapamond. Războiul din Ucraina nu pare a avea nicio soluție și răpește zilnic vieți nevinovate, iar multe nemulțumiri ale unei populații frustrate în țările vestice răbufnesc. Se protestează și se devastează zilnic uneori străzi centrale ale orașelor. Extremismul este în creștere, iar originea lui trebuie analizată mai bine. Cel mai recent, Franța s-a confruntat cu o problemă majoră de acest gen și totul pare a fi fără precedent de la căderea Bastiliei. Nu cred că astfel de inițiative pot avea succes, ele pot fi încurajate politic de către cineva, dar are cu adevărat de suferit populația pașnică, care solicită un mediu comunitar demn de secolul XXI, liniște și siguranță atunci când dorește să se plimbe nestingherită într-o țară civilizată…
Iar dacă, până acum câteva zile, România părea a fi o țară sigură din acest punct de vedere, vedem că violența crește considerabil în plan comunitar ( a se vedea crimele cu arme albe de la Timișoara și Craiova )… Cel mai dureros este faptul că, în urma unor manifestări de acest gen, spațiul occidental, renumit pentru cea mai mare deschidere pentru înclinațiile domestice și creative în întreaga lume și din toate timpurile, este cel puțin cu coroana șifonată și pot fi lansate ipoteze și speculații malițioase și grăbite privind perfecțiunea și corectitudinea sa… Și cu toate nedumeririle, simplul fapt că un grup poate manifesta în acest fel fără a fi ucis sau fără a dispărea definitiv ( cu date personale cu tot ) revelează că o cultură democratică, chiar dacă deficitară, tronează în lumea occidentală… Bulversat, nu îți mai rămâne, pentru a-ți reveni, decât să reciți versurile lui Rainer Maria Rilke: ” Glasuri, glasuri. Ascultă, inimă a mea, cum numai sfinții odinioară/ știau să asculte: așa încât uriașa chemare/ să-i înalțe de la pământ; iar ei să îngenuncheze din nou,/ fără măcar să bage de seamă ce li s-a întâmplat. Așa ascultau,/ Nu că ai putea suporta în urechi glasul Divinității, nici pe departe./ Dar ascultă măcar zvonul care se iscă necontenit din tăcere.”
Nu mi-am dorit să fiu celebru vreodată doar de dragul celebrității, dar mi-am dorit să fiu cunoscut așa cum sunt cu adevărat și să am un nume, cât de mic, pus fie și numai pe o carte… Simt astfel că exist și sunt convins că dincolo de talent, pot apărea progrese și chiar evoluții care pot conduce spre excelență doar din pasiuni sau hobby-uri. Joc șah din pasiune încă din primii ani de gimnaziu, dar n-am urmărit performanța. Recent însă, marea surpriză a venit din partea echipei de șah online a României care a devenit campioană mondială la șah online. În calitate de membru al ei, cu peste douăzeci de puncte aduse ehipei, am devenit și eu unul dintre campionii care a produs această frumoasă poveste… Sentimentul este plăcut și merită sărbătorit cu bunădispoziție și optimism. Am primit și diploma electronică din partea adminilor echipei care poate fi imprimată. Cum, necum, sunt unul dintre primii treizeci de jucători care au adus acest titlu de campioană mondială la șah online țării noastre. Extazul m-a condus și la un turneu fizic la Oradea unde am avut câteva victorii, dar n-am gestionat adecvat avantajul în două partide… Goethe spunea că ”șahul este piatra de încercare a inteligenței”, iar John McCarthy spunea că ”șahul este drosofila inteligenței artificiale”.
Cu capul dincolo de nori, visez ca umanitatea să descopere cât mai repede și mai eficient tainele universului și ca proiectele spațiale actuale să ofere cât mai repede răspunsuri și soluții la întrebări esențiale. Mă întrebam cât de ciudată poate să fie materia și energia întunecată care domină universul nostru și dacă multiversul este la fel constituit sau există alte modele în celelalte universuri… Există oare o viteză a întunericului? Și dacă da, cât de mare este ea? La fel de bizar, precum Dark Web în lumea virtuală, materia și energia întunecată reprezintă 95 %, potrivit specialiștilor, din universul nostru… Job-ul telescopului european Euclid este să studieze această parte imensă și misterioasă despre care știm ceva doar în teorie… ”Binomul” lui Euclid ( materie întunecată/materie obișnuită ) reprezintă o provocare cu adevărat epocală, demnă de mileniul III.
În același timp, literatura, artele și științele trebuie să evolueze în mijlocul forfotei incredibile care le înconjoară… Adevărata creație, cea care reprezintă excepționalul și excelența, apare, de regulă, în condiții speciale. Ea reprezintă veritabila floare cu puteri miraculoase sau rara avis… Cu ea ne lecuim cu toții ulcerul nestins al căutărilor și al aspirațiilor. În mijlocul convalescenței și prefacerii generale, există totuși speranța renașterii. Iar dacă Micene a dispărut, în cele din urmă lumea greacă veche a revenit și mai spectaculos… Cuprins de nostalgie, poetul Antipatros spunea într-o epigramă intitulată Ruinele Micenei ( IX, 101 ): ” Nu se mai văd așezări de eroi. Dacă dăinuie vreuna/ Nu-i înălțată cu mult peste câmpie, Așa/ Te-am găsit pe cărările mele, sărmană Micene…/ Mai părăsită păreai decât o stână de oi;/ Doar un însemn de căprar, și-un bătrân ce-mi șoptea: știi, pe aicea/ Strașnici ciclopi cârmuiau odinioară-un oraș.”
Am ieșit destul de rar pe la oraș, în zilele mai senine… Mi-am rezervat momente de destindere prin zona unor cafenele mai renumite, la un capucino sau o limonadă, prin parcuri, pe la bibliotecă sau într-un mall. Acest deceniu, al treilea, al secolului XXI, a debutat atât de intens și de violent și continuă să ne surprindă zi de zi…
Aș dori să închei cu un haiku personal:
”prins între file –
vis de pe un alt tărâm
scurs dintr-o văpaie…”
Vă doresc o lună Iulie 2023 candidă, senină și inspiratoare !
-->
Comentarii
Mulțumesc ... ! E o distincție la care nu mă așteptam, am intrat la șah online doar din pasiune și pentru a nu juca jocuri inutile în online. Bucuria este cu atât mai mare... Vă doresc o lună iulie 2023 superbă !
Mulțumesc ! Haiku scriu de mult timp, unele chiar bunicele... În anii trecuți am partcipat la concursul național al revistei haiku, dar n-am câștigat premii... Cu adevărat importantă acum, zic eu, este diploma de campion mondial cu echipa de șah online a României...
Nu ştiu cum staţi cu timpul, noi avem aici pe site un concurs-maraton CRONOPEDIADA care presupune postarea zilnică a unei poezii (în cazul dv. haiku - a mai fost cineva cu haiku la noi). Dacă vă încvumetaţi şi credeţi că rezistaţi maratonului (pentru un trofeu trebuie minim 30 de postări într-o lună, dar câştigă cel care are mai multe) noi vă aşteptăm cu drag şi interes. Acţiunea se desfăşoară în ediţii lunare până la sfârşitul anului.
Vă mulțumesc pentru invitație ... ! Probabil că voi participa. Am scris până acum triolet, haiku, vers alb, sonet. M-am încumetat chiar și la shi-ul hinezesc... Am publicat două volume de poeme până acum, unul exclusiv de triolet ( singurul, din câte știu eu, în limba română ). Fiecare gen are farmecul său, e interesant și lansează provocări... Sonetul mi s-a părut însă cel mai interesant... Cred însă că eseurile sunt cele care mă reprezintă cel mai bine și acolo mă recomand. Trebuie să recunosc că există poeți care scriu mai bine decât mine, deși aș zice eu, că nu sunt foarte numeroși. Timpul este un mare dușman însă. Sunt ocupat și eu, la fel ca dvs bănuiesc, cu alte și alte proiecte... Multă sănătate și inspirație vă doresc, tuturor !
Vă felicit pentru articolul constant de început de lună dar şi pentru haiku-ul personal, care este o surptiză!
