Am simţtit o strângere de inimă. Am auzit numele lui Costel şi parcă aş dori să-l văd.
-Am înţeles că...l-aţi găsit...
-Da, e reţinut la o secţie de poliţie.
-Cum adică, "reţinut"?
-Chestii de procedură pe care nu le poate contesta nimeni, chiar dacă sunt cam pe lângă....Mâine dimineaţă mă duc la un prim contact.
A trecut cam un minut de linişte. Mă simţea stânjenită şi am schimbat subiectul:
-Când îl botezăm pe Adam? am întrebat într-un târziu, totodată încercând să aflu şi dacă s-a gândit la naşi, la locaţie, la invitaţi.
-Cât de curând! Te-ai gândit şi la naşi?
Aveam în vedere o pereche de naşi tineri, pe care eu îi plăceam mult, poate mai mult pe ea.
-Sigur, primii pe lista opţiunilor, vor fi familia Dobrescu Cornel şi Ada.
-Moromete întreba adesea: "pe ce te bazezi?", mi-a replicat Mihai, privindu-mă atent în ochi. Ce aştepta să vadă? Vreo reacţie? Voia să afle ceva? Am făcut pas în spate:
-Dintre cei care ar fi "apţi", ăştia mi-au venit primii în minte dar dacă te-ai gândit la altă variantă...
-Nu. Nu m-am gândit. E frumoasă Doamna, aşa că, peste ceva vreme, Ada ar putea să-i dea replica lui Adam că...i-a văzut-o deja.
-Hai, măi! Mereu faci referiri la chestii de felul ăsta!
-Deci rămâne stabilit: Dobreştii! Cincizeci la sută e rezolvat.
-Cum adică cincizeci la sută?
-Păi da! Cincizeci la sută este procentul că vrem noi. Mai sunt necesari cincizeci la sută să vrea şi ei.
-Sună-i! Te rog sună-i acum!, m-am mâţâit eu.
Mihai a sunat şi a vorbit cu Ada. I-a făcut un pic de curte, a glumit din nou pe teme erotice. Am simţit un uşor ghimpe. Eram geloasă pe el? Eram geloasă pe ea?
Cornel a intervenit la telefon şi a confirmat: ei vor fi naşii. Apoi au urmat discuţii despre când.
Lucrurile se precipitau. La un momentdat "băieţii" au hotărât să intre în detalii "pe luni la o bere".
S-a înoptat. Mihai m-a întrebat dacă doresc să mergem la Snagov a doua zi. Am acceptat cu plăcere. Aveam amintiri plăcute despre Snagov. El şi-a căutat "geanta"
şi şi-a căutat îndelung nişte hârtii. Le-a pus într-un dosar şi le-a lăsat pe masă. Am pus un DVD cuminte:"Pe aripile vântului". Opţiunea a fost a lui. O fi fost vreun apropos la faptul că "la asta mă gâdesc mâine" era una din expresiile şi atitudinile mele favorite?
E sâmbătă dimineaţa. E plăcut şi miroase a proaspăt.
Mi-am "ambalat" copilul şi am mai luat "una-alta."
-Mergem fiecare cu maşina lui? am întrebat fără vre-un scop anume.
-Ai vreo treabă şi vrei să mă laşi acasă cu copilul? a întrebat el privindu-mă cu atenţie. Am atacat la rândul meu:
-Poate ai tu vreo altă treabă şi să nu te stânjenesc.
-Da, după amiază merg la Costel cu avocatul. Mergi şi tu?
Întrebarea era un cârlig? Era pusă într-o doară? Era o glumă? Sinceră să fiu aş fi mers dar....
-Ce să caut eu acolo?
Am ajuns greu la Snagov. Drumul era ticsit de "românul"care ieşea la grătare. Am intrat în curtea intimă.
Parcă mai mult îmi plăcea la Snagov decât acasă la noi. Aveam atâtea amintiri frumoase de aici...
Apăruseră doi câini: unul alb şi unul negru, care, la vederea maşinii în curte, l-au "iertat" pe un trecător şi s-au apropiat de maşină, dând din cozi. Mihai m-a îndemnat să le întind mâna, cu dosul palmei înainte, să mă poată mirosi. Uşor temători, la îndemnul lui, s-au apropiat şi m-au mirosit. Apoi s-au dus la Mihai. El i-a pupat pe ochi şi pe trufe iar ei şi-au reluat rolul de paznici. Adam a scâncit discret. Câini au privit spre "pachet" miraţi. Mihai l-a luat pe Adam şi l-a "oferit" câinilor pentru a fi mirosit. Mirare, atenţie, grijă. Asta am văzut în atitudinea lor. Erau două căţele.
-De ce a trebuit să întind mâna cu dosul palmei?
-Palma deschisă poate fi interpretat ca gest de agresiune, aşa, cu palma în jos, arăţi că doresti "cunoaştere". Este ca strângerea mâini la oameni. Strângerea de mână este urmarea demonstraţiei că în palma întinsă nu ascunzi nicio armă, deci eşti un paşnic.
-Am înţeles.
Am intrat în casă. Şi aici erau instalate sistemele de supraveghere pentru Adam. La etaj, un pătuţ în formă de scoică, se legăna pe o pereche de şine din lemn curbat. La gard "băteau" câinii. Mihai a ieşit pe balcon:
-Vin acum, nea Vasile!
A coborît."Nea Vasile", soţul lui tanti Maria, este un bătrân basarabean refugiat, cuminte. Acestor bătrâni Mihai le mai aduce "târguieli" iar ei hrănesc câinii şi se mai uită prin curte. Mai udau gazonul, mai pliveau rondurile. Mihai le plăteşte serviciul cu generozitate. S-a întors. Avea în mână o "convocare" la primărie şi o farfurie de colivă.
-Nu-s probleme, mi-a zis el dar am văzut o umbră pe chipul său. Am mâncat coliva cu plăcere. Aeastă prăjitură ocazională îmi aducea aminte de copilăie, când sâmbăta aşeptam îndelung îcheierea slujbei de la biserică să pot primi colivă de pommană.
-Îmi place mult coliva dar să aibă nucă multă.
-Am să o rog pe tanti Maria să te treacă pe lista de "permanenţi. Şii de unde vine obiceiul de a face colivă?
-Nu, habar nu am.
-Pe de o parte, în perioada precreşină se aduceau ca ofrande zeilor roadele pământului şi în special grâu
fiert amestecat cu miere, să fie primită ofranda. Mai târziu, la Roma, când s-a încercat otrăvirea creştinilor prin hrană otravită, liderul acestora şi-a apărat coreligionarii îndemndu-i să consume numai grâu fiert din hambarele proprii.
-Interesant! Nu am ştiut.
Până după amiaza am "lenevit" în activităţi de burghezi. Pe seară am plecat. Încă era lumină. Mihai m-a întrebat dacă trecem împreună pe la poliţie sau doresc să merg direct acasă, ca apoi să se ducă el la secţie.
-Nu are rost să ocoleşti. Mergem mai întâi la poliţie şi apoi acasă.
Aveam fluturi în stomac. Am ajuns relativ repede. Gratargii bucureşteni au tras de timpul petrecut la pădure.
Ajunşi la poliţie, Mihai m-a întrebat dacă nu doresc să intru şi eu. Aş fi spus da. Ce figură ar fi făcut când m-ar fi văzut Costel, când m-ar fi văzut cu Adam în braţe? Riscam poate o glumă grosolană.
-Rămân în maşină!
În zece minute Mihai s-a întors. Avea nările fremătânde iar fălcile i se incleştau ritmic. Nu am întrebat nimic. A ucat în maşină şi mi-a spus:
-Rămân eu cu Adam, dacă vrei să mergi să-i vorbesti.
Vocea îi era uşor răguşită. Aş fi vrut să-l vad dar....
-Nu, hai să mergem la noi acasă!
Acel "la noi" s-a dorit a fi o departajare, o subliniere a faptului că trecutul e mort. Chiar era mort?
Am ajuns cu bine acasă. Urma o zi în care Mihai se ducea la pescuit. Dimineaţa m-am trezit singură,fără "ajutorul" lui Adam. Am urcat la el. Era treaz şi se juca cu nişte figurine atârnate. Mi-a sesizat prezenţa şi a început să râdă. A mâncat şi a adormit la loc. Am sunat-o pe Narcisa să o rog să vină pe la mine. S-a eschivat. Avea aranjată o "ieşire" cu Pyt. Am sunat-o pe Virginia. De ce caut o "tovărăşie? Virginia chiar dorea sa "scape"puţin. A venit şi ne-am aşezat la "o bârfă" ca fetele. "Iubitul" nu răspunsese încă avansurilor şi declaraţiei de dragoste dar ea încă spera. După un timp, ca la o idee neaşteptată, am rugat-o să stea vreo oră cu Adam. De fapt de asta o chemasem. Doream să-l văd pe Costel.
-Buna ziua. Aş dori să vorbesc cu domnul Costel, se poate?
-Cine sunteţi?
Cine să-i spun că sunt? Fosta soţie? Soţia lui Mihai. Nici nu eram căsătoriţi, încă. Subofiţerul a trecut peste problemă şi mi l-a adus. Nebărbierit, fără curea şi fără şireturi, îngrijorat dar cu priviri sfidătoare.
Aripa fluturelui a prins viaţă. A întins mâna înspre mine aşa cum făcea pe vremuri. Am respirat adânc....
-->
Comentarii