frumoasa mea
este târziu, e în amurg,
pe mâini brățări de aur curg,
cu sâni involți, tu stai pe mal
și-ți cântă marmora sub șal.
frumoasa mea de dedemult,
îți caut glasul să-l ascult,
mă-ntreb de unde culegeai
suspinul chipului bălai.
te cat prin zbucium și dureri,
frumoasa mea care-ai fost ieri,
te văd prin pânze de chenar,
având mereu același har.
în ochii tăi ca un văzduh
s-a adunat întregul duh
și astăzi veșnicia porți
în cazna ochilor tăi morți.
te văd și azi căzută-n hău,
cum iști lumini în jurul tău,
și luna rece cu nesaț
ne strânge gingaș braț la braț.
marţi, 9 iulie 2013
-->
Comentarii
interesanta declaratie de dragoste sau doar amintirea ei.... Mi a placut.
e posibul sa fie o greseala
mea de dedemult,
Felicitări pentru acest poem!