Călătorim pe drumurile vieţii gândind sau nu
la iubirile care ne fac fericiţi sau nefericiţi
mai sare coarda şi nenorocita de invidie prin noi
agăţându-se de ghimpii deşi ai urii
pocind nenumărate fizionomii şi suflete
depinde de cum cad acestea printre sentimentele
care se nasc dintr-un strop de gând
venit din necunoscutele sufletului
pe care crezi că ţi-l cunoşti.
Mai se ivesc şi răscruci de drumuri
pe unde se abate omul ca să caute bunăstarea
care s-a adunat în stropi de gând şi cum
tot au curs stropii prin conştinţă până s-a umplut
vasul dorinţei de-a izbândi oricum şi indiferent
de sărituri de coardă şi de căzături
dorindu-şi doar suişuri cât mai înalte
uitând la un moment dat că alpinismul
se practică numai pe munţi
se duce înot printre ei până când îl prind
cârceii şi cu greu mai este salvat de la înecul
din oceanul de gânduri şi fapte proprii.
Se îngrămădesc stropii de gând într-un amalgam
de simţăminte şi trăiri alese sau predestinate
crescând dorinţa şi înfăptuirea faptelor
pentru sau contra umanităţii resetate de modernisme
care scotocesc prin lume după idei fără preconcepţie
ce nu are alt rost decât acela de-a înfunda
lumea într-un viitor al tehnologiei ce iluzionează viaţa
într-un folder de fişiere colorate.
Frumosul şi urâtul de altădată pierd încet
primele locuri din maratoanele timpului
alt frumos şi urât
despre care nu mai eşti sigur
care o fi frumosul şi care o fi urâtul
ajung din urmă în fruntea clasamentului
după atâtea secole brăzdate în fiecare clipă
de clasicul întipărit în amintirile noastre.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Mă bucur că v-am făcut ziua mai frumoasă şi vă mulţumesc, mult!