FRUNZĂ POEZIE

FRUNZĂ POEZIE

Simt pleoapele grele ca şi-un plumb,
din nou, o toamnă cu lacrimă-frunză,
anii se numără invers... fără dobânzi
şi sper pe şevaletul vieţii, altă pânză.

Cobor scara din suflet şi fac inventar,
treptele scârţie sub povara soldurilor,
unele-s demult, arhivate-ntr-un sertar
fără să le preschimb la bursa de vise.

Sub pleoapele-plumb privirea-i plisată,
dar gândul mi-e forţă, soldat protector
şi colind toamna-n veşminte de muză,
căci în viaţă nimic nu este întâmplător.

Pe scara din suflet treptele sunt note,
simfonia se-ncheagă când vântul adie
şi chiar dacă miresmele-s uşor, pălite, 
frunza din anotimpul vieţii, mi-e poezie.

26 Septembrie 2017 - MIT

1979367766?profile=RESIZE_1024x1024

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->