frunză vie, frunză moartă
ah, poete, trubadure,
cântă dincolo de timp,
cântă doina prin pădure
pentru zeii din Olimp.
foaie verde frunză-n vânt,
oare încotro te poartă,
între cer și-ntre pământ,
frunză vie, frunză moartă?
tot zburând din loc în loc,
cu nervura ta firavă,
dai nădejde la boboc,
între taină și-ntre slavă.
aduni crengile mănunchi,
ca la anul să se prindă
ca să crească iară trunchi
din sămânța ta de ghindă.
de-ți dau toamnele târcoale,
frunză galbenă în vânt,
crengile îți rămân goale
și se-mbracă-n alt veșmânt.
și în primăveri din ele
ies pădurile de vis
înflorind paseri și stele,
în eternul paradis.
miercuri, 16 mai 2012
-->
Comentarii
Mulțumesc Ioana!
,,
și în primăveri din ele
ies pădurile de vis
înflorind paseri și stele,
în eternul paradis.,,
Renaşterea din cenusă...