Frunze de nufăr

Cu picioarele goale voi trece râul amiezii;
apa va fi caldă, nisipul fin şi pietrele şlefuite,
numai malurile vor fi înalte, abrupte şi singure
iar munţii lăsaţi în urmă hieratici şi nobili.
Ţipătul păsărilor speriate, zborul lor,
prin tunelul de aer şi deschiderea spre cer,
închid spaimele în valea îngustă
şi uitate se aşază pe umerii valurilor.
Gândul vrea risipă de cer peste râu
şi drumul acesta ne va scoate la lumină.
Zbaterea noastră se pierde în gol
şi înotăm prin mâl spre nuferii galbeni
unde stelele au coborât pe rotundele frunze,
să lumineze partea întunecată a nopţii.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Superbe versuri.Felicitari!
  • Dle Muntean, mulţumesc pentru postarea de imagine deosebită.
  • Mulţumesc Lenuş, pentru frumosul semn de lectură. 
  • Lacul.jpg
  • Din apa fină de mătase
    apuc cu mâna gândurile,
    peste munţii de caşmir,
    le risipesc uşor...
    Minunate versuri..Felicitări!
    Cu prietenie Lenuş
Acest răspuns a fost șters.
-->