Fulguiesc cu perle

Nu te mai cauţi în faţa oglinzii
inima sângerândă se scurge în păsări,
oriunde m-ar găsi umbra luminii
între mine şi tine coboară stelele.

Dacă-ţi aşez perle pe gâtul de porţelan
zboară un fluture, clipele devin
lacrimi îngheţate sub pleoape,
căzute pe sufletul meu însetat.

Moare câte un gând fără cuvinte
bucuria se retrage pe insula tristeţii,
se supără trandafirii, înţeapă mai des
dragostea nostră gata să aţipească.

Iubito, în apele albastre scoicile albe
au prins aripi de îngeri ai mării,
şi fulguiesc cu perle florile dimineaţa
pe care le descânţi cu sunete de harpă.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mircea, mulţumesc pentru semnul de lectură!

  • şi fulguiesc cu perle florile dimineaţa

    Să vă fulguiască cu versuri!

  • Mulţumesc lenuş, pentru aprecieri.

    O seară minunată!

     

  • Un poem superb.Felicitări!

Acest răspuns a fost șters.
-->