Iubite, norii roiesc în juru-mi a furtună,
cerul se apropie înspăimântător
de foișorul în care ne-am adăpostit cândva
înghițind gândurile celor care trec grăbiți și zgribuliți pe alei,
câteva frunze se zbat circumstanțial în noroi.
Picături reci îmi ating fața,
se oglindesc în ochii mei de femeie
așa cum te oglindeai tu și îi făceai să strălucească,
îmi șoptesc cuvinte într-o limbă rămasă din vremuri apuse,
alunecă pe gât, discret,
întârzie pe piept, inima-mi bate alert,
dar în suflet e liniște și senin.
Soarele meu a răsărit azi din adânc
și e mai vesel ca niciodată,
se-avântă îndrăzneț spre cer
știind că de acolo te poate veghea
și îți poate călăuzi pașii spre casă,
unde furtuna e doar dragostea .
-->
Comentarii