Mă ascund printre gânduri tăcute,
ascultăm ale nopții gingașe flaute.
Se scurg tăceri în fiecare clipă,
timpul ne atinge cu a lui aripă.
Cu tine vreau iar să rătăcesc,
stelele toate iubite ne urmăresc.
Să ne amintim de trecutele ploi,
când pe bancă visam amândoi.
Mă întorc printre gânduri tăcută,
pe cărarea nopții atât de cunoscută.
În haina veșniciei să ne ascundem,
printre visele noastre să ne pierdem.
Atâtea stele ne-au luminat anii,
înfloreau în parcul nostru toți castanii.
Ne-am pierdut prin ninsoarea de petale,
atinși numai de înmiresmate perdele.
Mă las în voia gândului când plouă,
îmi este dor de un bob de rouă.
Pe țărmul veșniciei răscolim nisipul,
urmele pașilor le acoperă repede timpul.
Ne plimbăm îmbrățișați printre stele,
strălucește visul nostru printre ele.
Noaptea ne primește în al ei adăpost,
zâmbesc iar, în suflet un gând a fost.
6.07.2019
-->
Comentarii
Mulțumesc!
Felicitări!