Trecutul…un abis al amintirilor. Regrete…bucurii..reuşite…eşecuri…nimic. Un joc pe calculatorul destinului. Undeva, în memoria hard-ului, cineva se joacă pe joy-stick. Cu tine, cu viaţa ta…împleteşte situaţii diverse, nebănuite, ciudate. Îţi sugerează impresia, că ai fi stăpânul existenţei tale. Iluzii…minciuni…eschive. Un puzzle.
Dur, subtil…inteligent..simplu în esenţă.
Punct, virgulă…de la capăt. Repetăm.
Prezentul…o certitudine. Se implementează ideea că eşti atotştiutor, puternic…invincibil. Adevărat?
Viitorul, o nebuloasă…El subliniază prezentul. Căutăm sensuri şi modalităţi să-l schimbăm, ne programăm psihic subconştientul…Nu vedem simplitatea Genezei.Trăieşte momentul...viitorul va veni, oricum. Nebănuit, neştiut.
Trecutul… clipa trăită, pasul perceput de viitor pe treapta evoluţiei.
Prezentul, puntea de legătură între două etape, deasupra şuvoaielor învolburate ale sorţii. Păşim pe vârfuri, să nu rupem firul subţire al drumului..
Nu privi înapoi, păstrează istoria în manuscrisul evenimentelor petrecute..
Trecut…prezent…viitor…chipul reflectat în trei oglinzi paralele.
Camelia Constantin
aprilie 2012
-->
Comentarii
Cu multumiri pentru trecere si lectura, Mihaela!
Depinde ce vede fiecare in oglinzile destinului si sufletului sau, Mircea
Multumesc pentru popas in "biblioteca" imaginatiei mele!
"Nu privi înapoi, păstrează istoria în manuscrisul evenimentelor petrecute."
Frumos Cami, merci pentru sfat.
Oglinzi strîmbe, iluzii!?...
Multumesc, Lenus!
Frumos Camelia