Ce dor mi s-a făcut de-o iarnă
Cu troienite case și cărări,
De câmpul cu-a lui dalbă haină
Pierdut în infinite căutări!
Imi e dor de o cană cu vin
Și de focul ce arde în vatră,
De cântul năbușit de suspin
Și gerul ce zvâcnește din piatră!
Mi-e dor de un ajun de Crăciun
Când colinde se-aud la ferestre,
Să adorm pe un pat de taifun
Legănat de acorduri măiestre!
Acum, parcă mai mult ca oricând,
Ce dor mi s-a făcut de-un prieten!
De-un motan, lângă sobă torcând
Și de vântul ce-mi pare mai sprinten!
Mi-e dor de o noapte cu stele,
Cu amintiri despre magi și păstori!
Povești, adormite și ele,
Acolo, pe-un pat, la margini de zori.
Mi-e dor!
-->
Comentarii
Frumos!