Este liniște afară, o rază de soare pe un trandafir se înfășoară. Mă așez liniștită pe canapeaua din grădină, simt respirația pământului profundă. Îmi plac macii roșii, mângâiați de fluturii multicolori, vara se arcuiește printre trandafirii albi, roșii, galbeni, mov... Tulpinile verzi rezistă la arșița de afară, un gărgăriță se ascunde sub o frunză . Liniștea este tulburată de ploaia gălăgioasă, tună, mă ascund sub umbrar. Mai fac din flori o cunună de flori, o păstrez și o așez în bradul iernii. Trece repede ploaia de vară, între zi și noapte, este arșiță mare afară. Merele în pom sunt de soare colorate, este foarte cald până seara târziu. Câteodată fugim în casă la amiază să ne culcăm puțin, tragem pedele, de soare ne ferim. Spre seară, desculță, calc iarba vede, printre albăstrele mici și multe gălbenele. Culeg câteva mere, sunt roșii, gustoase, le așez printre caisele mari. Începe iar ploaia, este deja furtună, crengile se apleacă, norii pe cer repede se adună. Vântul se - ntețește, cad fulgere, cerul trosnește la asfințit. Brusc ploaia de vară s-a oprit, pământul este răcorit, o boare înmiresmată stăpânește pământul. Strâng câteva rămurele rupte de vânt, mă strecor încet printre cuvinte. Nori răzleți iar pe cer se arată, soarele a fugit până spre dimineață, vântul slab încet se mișcă. Este zăpușeală mare, beau un ceai rece cu multă lămâie. Un suflu adie printre frunzișul verde, un nor mângâie cerul, macii însângerează vara. M-a toropit căldura de afară, setea mă cuprinde, caut o undă de răcoare în casă. Deodată norii însetați aruncă picături mari peste pământul încins. Ultimele zile de vară se duc, încet, încet vine și septembrie. Mai sunt două săptămâni în calendarul verii, se văd mai bine culorile la venirea serii. În amurgul ce se lasă , nu se simte nici o adiere, nu se mișcă ramurile, gâzele sunt rătăcite. La hotarul ei ,vara nu vrea să plece, vine noaptea, privesc atentă afară. Pe o creangă încă verde, simt al toamnei galben prolog. Câteva frunze au căzut pe iarba verde, altele așteaptă să le urmeze. Clepsidra risipește încinsele nisipuri spre ceasurile colorate ale înserării. Îmi place să mă atingă ploaia de vară, gândul să-mi spele frământarea din suflet. Un fulger răzleț însuflețește liniștea nopții, greierii ne mai dăruiesc un cântec. Mai sunt multe zile, vara nu vrea să plece, lasă amintirile agățate de crengile verzi. Toamna stă ascunsă în calendarul demult tipărit, vara mai are multe de povestit.
Un soare molcom,
un curcubeu pe pământ,
se duce vara.
Comentarii