Gânduri adunate-n suflet
în al inimii sipet
rătăcesc şi zboară
invizibile, ies afară.
ele poluează aerul
numai tu le simţi mirosul.,
ele zbiară zgomotos
şi simţi al lor patos.
Şi au aripi lungi,
de uneori nu le-ajungi
se zbat în forţă,
sunt ca o torţă
ce iţi dau fiori,
şi de-atâtea ori
obsevi indiferentă,
ce-o vezi ca pe-o penitenţă.
Gânduri ce te ameţesc,
în inima ta rătăcesc
se zbat ca un uragan,
ce dărâmă ca un duşman
tot ce-ntâlneşte în faţă
fără nici o importanţă
ce te-aruncă ba-n sus, ba-n jos
căci sunt multe şi-s' de prisos.
Aşa-n gândire
vezi o iubire,
vrea să rasară
si groaznica ură,
ca de!, e şi izbânda
ce alţii o inundă
în prosteasca invidie
ca o groasă felie
De pâine mare
si-ţi aduce supărare
dar pe undeva este,
cineva povesteşte
una mică, Fericire
ce e undeva-n rătăcire,
toate, la urmă se unesc
în patrimoniul omenesc.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Mda, asa este!, gandurile ne duc de multe ori de mana . Merci Delia.
Suntem produsul propriilor noastre gânduri...
Merci frumos Cami si pentru lectura si ptr videoclipuri.