Când eram mic dar mare… mă gândeam
într-o dimineaţă… când soarele strălucea puternic
şi afară ploua cu stropi mari de căldură ce nu se mai opreau
şi eram nervos pe ploaie, pe soare, pe Tamba
că dispăruse în noapte ca motanii… mă tot gândeam
Dacă.îi spun Colonelului, tatăl tău, dimineaţa când pleacă la unitate
Tată... te rog încuie uşa după mine!
Eu vreau să mă joc cu Luminiţa până... vom muri şi vom învia
Vreau să construim din plastilină
o Luminiţă...un Aurel şi alte figurine
ce se întâmplă să le cream cu imaginaţia noastră
fabuloasă! Cred că mi-ar fi răspuns:
- Intră fiule dar, vezi că acum doarme
Nu-i place să se trezească atât de dimineaţă
Mama ei nu mai e aşa că vezi... iubeşte-o, iubiţi-vă
are nevoie de ea dar nu mai este aşa că înlocuieşte-o
sunteţi tineri dară iubirea nu o veţi sfârşi niciodată.
Intră dar, n-o trezi… dezbrăca-te dar, n-o trezi… atinge-o dar, n-o trezi
las-o să viseze toată viaţa! Chiar dacă visează alt băiat acum
începând de azi, te va visa doar pe tine.
Ai grijă
îi place să viseze… aşa că n-o trezi niciodată! Hai intră fiule
încui uşa după tine.
Aşa cred că m-ar fi îndrumat colonelul
înalt, puternic, frumos şi cu musteţi ca un husar
aşa ar fi procedat un tânăr înţelept dar, eu nu eram.
Aş fi pătruns încet în camera ta, în odaia ta
m-aş fi dezbrăcat de hainele devenite inutile şi lângă tine
lipit de tine… te-aş fi privit până în adâncuri.
Sunt sigur că ai fi ţipat la mine:
- Pleacă, pleacă imediat fraţii nu se iubesc iar tu îmi eşti ca un frate
şi nu putem comite acest incest!
Eu te-aş fi mângâiat pe trup şi ţi-aş fi şoptit
- Lasă-mă... vei vedea că nu-ţi sunt frate
Luminiţă dragă, mică, drăguţă, veselă şi slăbuţă
toţi băieţii din această lume sunt fraţii tăi numai eu nu-ţi sunt.
Sunt sigur, că după ce te-ai fi gândit un secol
în secolele următoare m-ai fi lăsat
Luminiţă dragă, mică, drăguţă, veselă şi acum.. grăsuţă.
Iar eu aş fi fost mai fericit şi Ani ar fi fost mai fericită
iar tu Luminiţă… ai fi fost fericită.
Aşa cred eu dar, nu înseamnă că e adevărat!
Sunt om şi greşesc întotdeauna.
Când eram mic dar mare şi tu erai mică dar mare
şi eu n-aveam mintea de acum
când sunt mare dar mic iar tu eşti tot tânără însă înţeleaptă.
Era pe vremuri.. când eram tineri, copii de o şchioapă şi mi se părea
că eşti singură. Oare ai fost singură?
Sau am fost noi vreodată… tineri?
Stănescu Aurel Avram
-->
Comentarii
Trec pe langa noi ca niste unde,
Sperante neuitate, dar spulberate
Toate au fost niste vise uitate.
Iluzii noi ne-ncearca din nou,
Iubirea uitata demult in cavou
Apare in viata noastra deodata
Si ne incearca ca si prima data.
O noua iubire la usa bate
Sufletul parca ni-l stabate
Am vrea sa-i raspundem ,dar poate
Ne da din nou iluzii desarte.
Iluzii ce vin demult, din trecut
Si ne-amintesc de visul ce nu s-a petrecut
Visul acela despre noi doi
Pe care totusi il vreau inapoi.
Desi atunci nu s-a petrecut
De ar fi fost, sigur ne-ar fi placut
Caci in inima mea dar si in a ta
A ramas ceva de neuitat...IUBIREA.