Tăcerile venite înspre seară
pe-o karma de iubire-ntârziată
mă țin lângă fereastra încărcată
cu gândurile-ntoarse de la gară.
Revin acum mai obosite-acasă
să-mi tulbure răbdarea regăsită
în farmece trimise de-o ursită
pe lungile dileme ce m-apasă.
S-au rupt subit din muta neuitare,
lăsată la o margine de dună,
pe muchii de-ndoială se adună
când soarele în asfințit dispare.
Iar timpul deîndată le ridică
cu tolbele-ncărcate de păcate,
să mi le toarne-n inimă pe toate
când flacăra din sobă se despică.
Poveștile nespuse mă-nfioară
cu armonii cernute peste vreme
din versurile scrise în poeme
cu notele găsite-ntr-o ghitară.
Adorm târziu tăciunii în cenușă
se rupe-n sobă flacăra brodată
când glasul tău se-aude deodată
în vântul care intră pe sub ușă.
-->
Comentarii
Mulțumesc, Dorina Pop, pentru gândurile generoase!
Superbe versuri.
Imagini și muzică asociate poemului meu GÂNDURI PESTE TIMP de către Ioan Muntean...Mulțumiri alese din partea mea! Nu mă așteptam la asemenea surpriză, fiind vorba de un poem mai ermetic, mai abstract, dar văd că imaginația lui Ioan Muntean trece orice frontieră.
Peggy Seeger - Thoughts of time