Din gândurile mele triste care au plecat,
Trăiește in suflet doar un gând supărat,
Prin goalele văzduhuri vântul tare bate,
Toate stelele cerului sunt acum supărate.
Prin pâcla serii îmbâcsită mai rău de fum,
Merg oamenii pe stradă zgribuliți pe drum,
A înghețat drumul in marama albă a iernii,
Pe marginea drumului stau liniștiți pinii.
In casa mea este liniștea merelor coapte,
Printre ramuri numai vântul într-o noapte,
Mă odihnesc pe scaunul bunicii mai bătrân,
În gândul meu multe ierni plecate rămân.
Negurile iernii s-au ascuns iar într-un gând,
Aud ploaia la geamurile casei tare plângând,
Se liniștește seara printre ramurile înghețate,
Călătorește vântul printre drumuri părăsite.
Se lasă umbra serii peste tabloul învechit,
Norii toți se ascund in gândul meu obosit,
Cu ragușala lui vântul nu mai îmi răspunde,
Prin pâcla iernii printre ramuri se ascunde.
-->
Comentarii