GARA VIEȚII

O altă toamnă bate la fereastră

cu frunze ruginii și dantelate,

se ofilesc garoafele în glastră,

de-atâtea amintiri necenzurate.

 

Revin acum, pe cuget să se-așternă,  

când vara-și plânge umbrele opace,

iar Carul Mare peste noi răstoarnă

lungi neuitări venite să ne-mpace.

 

Le simt cum se așează în tăcere

pe gândurile prinse într-o plasă,

țesută-n nopți cu doruri austere

de luna nouă-ntoarsă de la coasă.

 

Mă tulbură acest sfârșit de vară,

când vânturile aspre, destrămate,

sosesc cu trenul rătăcit în gară

pe șinele-ncărcate de păcate.

 

O, tren nebun al tinereții mele,

ajuns în gara vieții prea târziu,

aș da din anii mei, numai să știu

că-mi readuci iubitele rebele.

Voturi 1
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Imagini sugestive și impresionante, domnule Ioan Muntean! Vă mulțumesc pentru atenția permanentă acordată versurilor mele!

  • Station of life - Station of cross 
     
    Station One
    Jesus is condemned to death
     
  • The Stages and Stations of Life - Hinduism

     
     

    The Stages and Stations of Life

  • Se spune ca trenul vietii nu opreste de 2 ori in aceeasi gara… asa sunt  sansele

Acest răspuns a fost șters.
-->