19. (madrigal)
~ Frunza de argint ~
primele semne ale toamnei
Gâtul tău de lebădă (19)
grația gesturilor tale
Îți prinzi tu părul într-un coc
Și gâtul fin ți-l dezgolești,
Septembrie, în mii de fești,
Rămâne mut și stă pe loc.
E o mișcare plină de foc,
O grație de lebădă zveltă,
Ce-mi lasă inima alertă,
Jucând pe degetul tău un joc.
Te privesc și simt cum mă pierd
În liniile trupului tău,
Faci să dispară orice rău,
Când încep ușor să te dezmierd.
---
Dedicaţie: Pentru tine, cea care transformi prima suflare a toamnei într-un dans al bucuriei. Tu, care porți în priviri căldura verii și în zâmbet prospețimea dimineților de septembrie. Această culegere este un tribut adus frumuseții tale unice, un joc în care argintul frunzelor devine fundalul perfect pentru lumina pe care o emani. Îți dăruiesc aceste versuri ca pe un zâmbet cald într-o zi răcoroasă. Te iubesc în fiecare anotimp!
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii