Un sfârșit de Octombrie 2024 destul de plăcut și de luminos, străbătut de geniul candid al toamnei, și un debut de Noiembrie 2024 destul de generos, dar revelând razele distante ale soarelui și nopțile din ce în ce mai răcoroase. Nori răzleți și nehotărâți se plimbă buimaci în eter și natura renunță tot mai hotărât, cu fiecare zi care trece, la frunzele palide sau ruginii. Doar mica vegetație mai rezistă și impresionează prin verdele ei crud de la suprafața solului… M-am străduit în fiecare zi să realizez pregătirile de toamnă din grădină și din curte, iar roadele toamnei au fost culese toate. Cucurbitaceele au fost ultimele, fiind în ton cu anotimpul și cu Halloween-ul atât de așteptat de către unii. Un omagiu spus în gând, o lumânare aprinsă în memoria celor plecați dintre noi este o practică binevenită și necesară în aceste clipe ale anului și de asemenea am trecut cu toții la ora de iarnă…
În primul week-end al lunii octombrie 2024, am participat la un turneu de șah clasic internațional cotat FIDE care a avut loc în localitatea bihoreană Diosig. La deschiderea turneului a participat un înalt oficial UDMR din Bihor, domnul Szabo Odon, și primarul localității. Am debutat binișor și mediu, prima zi terminându-se relativ acceptabil pentru mine ( 1,5 puncte din 3 partide ). A doua zi a fost însă una neagră pentru mine. Deși în mod normal trebuia să câștig, având avantaj în două din cele trei partide, le-am pierdut pe toate după străduințe incredibile de a scoate măcar remize la final… Gustul amar a fost compensat de puterea mea de a trece peste momentul neprevăzut și de vizita oferită gratuit de viceprimarul localității la o cramă tradițională de vin. ”In Vino Veritas” spuneau anticii, nu e așa?! Mi-am permis să degust câte zece grame din fiecare sortiment oferit de gazdă: vin alb, roșu și roze și nimic mai mult… Ceilalți colegi au fost însă mai îndrăgostiți decât mine de băutura bachică. Am părăsit renumita localitate bihoreană bucuros că am revăzut câțiva oameni deja cunoscuți și că am stabilit noi amiciții cu alții pe care i-am văzut pentru prima dată. Bucuria cea mare a fost cu adevărat la finalul lunii octombrie când rating-ul meu FIDE la șah standard a fost activat și este apreciat la 1647 ELO. Isaac Asimov, celebrul autor de literatură SF, spunea: ” În viață, spre deosebire de șah, jocul continuă și după mat”, iar Jose Raul Capablanca spunea: ”Şahul este mai mult decât un joc. Este o distracție intelectuală, care are anumite calităţi artistice şi multe elemente ştiinţifice.”
În săptămâna următoare, Oradea era gătită de sărbătoare. Zilele orașului au prilejuit evenimente multiple și mulți vânzători de suveniruri și de băuturi calde sau minuturi au ocupat cu tarabele zonele pietonale. Am străbătut și eu zona centrală și pietonală, am mai salvat câte o fotografie și am stat preț de câteva ore pe la biblioteca județeană aflată într-o parte a ei în renovare. Capitala Crișanei arată binișor acolo unde lucrurile sunt finalizate, iar oamenii încearcă să reziste și să se comporte normal în urma experiențelor incredibile ale secolului XXI și mai ales ale ultimilor ani… Am prins doar repetițiile unor formații care se pregăteau pentru a concerta seara, ascultând câteva melodii. La paradele și concertele din week-end nu am mai mers din comoditate, nedorind să mă mai deplasez din provincie la oraș. În schimb, dorind să revăd plaiurile natale, am ieșit în natură, iar ploițele de la mijlocul lunii octombrie au prilejuit apariția ciupercilor care au crescut mari și multe. Am cules o plasă de championi și mai puteam culege pe atât și am mai cules în jur de un kilogram de măceșe de calitate. Plimbarea mi-a făcut bine, am putut admira fazani, iepuri, căprioare și dacă de regulă sunt destul de liniștit, am ajuns acasă împăcat cu toate…
Spre sfârșitul acestei luni octombrie atât de intense, în chiar ziua Sf. Dumitru pe rit ortodox, am putut spune mamei ”La Mulți Aaani ” la împlinirea vârstei de șaptezeci și șapte de ani ( 77 ). Apoi, la câteva zile distanță, m-am hotărât să fiu prezent la o multiplă lansare de carte ( patru teze de doctorat publicate ca volume ), de data aceasta în orașul Arad, în cadrul unui simpozion al Ars Theologica al Universității Aurel Vlaicu. Ajuns de dimineața în acest oraș pe care nu l-am vizitat de vreo zece ani, am dorit să vizitez ce puteam surprinde mai bine din zona centrală. Biserica luterană, catedrala romano-catolică, teatrul arădean s-au lăsat surprinse în fotografiile mele. Mi-a atras atenția o expoziție activă de desen care s-a dovedit a fi Bienala Internațională de Desen. Am admirat în galeria respectivă câteva zeci de desene ale unor autori din țară sau din străinătate și apoi m-am îndreptat să savurez un capucino și o apă tonică pentru a fi cât mai relaxat la lansarea de carte care avea loc după-amiază. Criticii și autorii de desene ( tehnice sau artistice ) știu prea bine că nu neapărat priceperea, ci mult mai mult creativitatea și stările de spirit se regăsesc într-o lucrare profesionistă de desen…
Am ajuns la locația evenimentului cu o oră și jumătate mai repede, iar pe coridoare am întâlnit un bihorean care este profesor universitar acolo și care este renumit în lumea neo-protestantă românească și internațională, aș îndrăzni să spun. Corneliu C. Simuț predă teologie la nivel universitar și este coordonator de masterat și doctorat. Am reușit să conversăm preț de un sfert de ceas pe subiecte teologice și sociale/societale… Spre rușinea mea, nu am adresat urarea cuvenită la momentul potrivit celui mai important teolog baptist român, Iosif Țon, intrat de luna trecută în al zecelea deceniu din viață ( a împlinit 90 de ani ). Evenimentul a început cu foarte puțini participanți, inexplicabil pentru dimensiunea științifică și a subiectelor abodate de cărțile lansate. La trei din cele patru volume am contribuit la corectura solicitată de Editura Decenu.eu și alături de autori în prezidiu s-au aflat și profesorii coordonatori. Ars Theologica a vibrat preț de două ore. La final, am solicitat câte un autograf pe volumele proaspăt lansate și am urat tuturor cât mai mulți cititori. Am rămas convins că măcar buchetul care a participat este preocupat de viața spirituală și că protestanții, dar nu numai ei, pot contribui la o mai bună cunoaștere a divinității de către oamenii obișnuiți… Sunt convins că fără dragoste nu se poate, iar versetele emoționante ale apostolului Pavel din Epistola către Corinteni îmi vine în minte, confirmând că armonia și dragostea universale sunt voința divinității și doar ele conduc la adevărata înnobilare spirituală umană: ” 4. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, 5. nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, 6. nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, 7. acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.” …
Cred că educația și psihologia trebuie integrate demersurilor științifice din teologie pentru răspândirea optimă a conceptelor religioase și pentru a nu se ajunge la fanatism sau la blamarea teologiei ca un flagel social și nu ca un liant și panaceu societal universal. Cred doar într-o evoluție armonioasă interdisciplinară, doar învățământul catehetic nefiind suficient, nici eficient. Sunt conștient că în situația dată, a societăților laice, a materialismului feroce, viața spirituală este o Cenușăreasă și poate fi privită ca un moft, ca o pierdere de timp sau fără sens și aplicabilitate… Consider utilă, providențială chiar, activitatea prolifică a comunităților neo-protestante, dar și a celor sinceri dintre ortodoxi sau catolici. Kerigma este prezentă în plan social și poate îmblânzi monștri și hidre…
În continuare, harta lumii sângerează prin cele două mari conflicte ( din Ucraina și Israel ), iar alte și alte conflicte pot deveni active… Nu doresc să fiu pesimist însă și sper că pacea va triumfa în cele din urmă. Alegerile prezidențiale din SUA atrag atenția și sunt foarte importante pentru întreaga lume… Nu ne rămâne decât să sperăm că vom ajunge în cele din urmă la liman, la fântâna sau oaza cea minunată. O epigramă antică ilustrează aceste aspirații ale noastre către pace: ” Plajă scăldată în freamăt de valuri ne fie popasul,/ Templul zeiței îl vezi? crește din larguri. Spre zări/ Plopi de-ntuneric înclină răcoare fântânii; în undă,/ Blonzi alcioni își afundă arșița ciocului lor”… ( Mnasalkes, sec. III î.e.n., Templul zeiței Kypris, IX,333 ).
Aș dori să închei cu un Sonet personal realizat special pentru ziua mamei:
E ziua Mamei
E dis de dimineață, zi din calendar
și toți cred că e o zi obișnuită;
nu am astâmpăr și aș vrea s-aduc în dar
urările de sănătate multă…
E ziua Mamei, purtată an de an
în suflet, în cuget, în minte de copil
ca o icoană vie, ca sacru talisman
depuse pe altarul cel mai nobil…
Tu, cea în căutarea unui peren alean,
primește-acum al nostru cânt umil,
spre a renaște iar, exact ca un titan !
La Mulți Ani, Mama ! Tot tânără să fii,
în veci să ai surâsul de pupil
și parte, ceas de ceas, numai de bucurii !
Vă doresc o lună Noiembrie 2024 ingenuă, profitabilă și lipsită de regrete … !
-->
Comentarii
👍👍👍👍