geografia inimii

geografia inimii

 

 

inima n-are hotar, ea se întinde până la nemărginire,

prin ea curg râuri de sânge nevinovat,

are munți inima, și câmpii, și dealuri, și văi,

dar și ceruri peste care curg norii ca fuioare de vis,

mai are și stele câteodată când cerul e limpede,

mai are și lună plină ce-și leagănă șoldurile peste salcâmii în floare,

inima are un pământ roditor din care se hrănește iubirea,

dar și ura și alte sentimente pe care nu le mai pomenesc,

iarba inimii e albastră ca și cerul senin vara când

soarele doarme pe vârfuri de brazi sau se leagănă cu vânturile,

din acestă iarbă se hrănesc aceste sentimente,

pe câmpiile inimii se plimbă amintirile în herghelii,

dorurile, iubirile, femeile care ne-au plăcut, urile,

angoasele, prietenii pe care i-am pierdut,

colegii, școlile, războaiele pe care nu le-am câștigat,

visurile pe care le-am visat și cu care ne-am trezit dimineața

c-au zburat ca paseri spre un orizont crepuscular pierdut în zare,

căteodată inima ia forma iubitei așa cum o visăm noi,

în auriul nopții, cu fuior de plete, cu ochii ca luceferii,

tandră, legânându-și corpul ca trestia, căprioară

peste luncile din zare, peste stânci, peste munți, peste dealuri,

zveltă ca marmora șlefuită în atelierul lui michelangelo,

copilă, mireasă, femeie, mamă, născătoare de prunci,

altădată inima răspunde unei voci din pământ

când câmpul este nins de stele și vom muri curând,

că viața e minune, e joc astral, de aștri

ce-i așezată veșnic pe-ai cerului pilaștri.

am venit la tine, moarte, zice inima câteodată,

să nu mai stau printre năluci de gheață și printre stafii,

mi-e dor de tine tandru și te așteptam să vii,

tu ești cea înțeleaptă și oblojești și-aduni

ce strică și azvârle o mie de nebuni.

la umbra teilor în floare, rupând hrisoave-de-amintiri,

inima e un castel rămas străvechi, doar vechi zidiri,

prin care bat-adesea geruri, iarna viscole și  vântul,

astupând-o sub un stei cu uitarea și pământul.

ea se pierde printre veacuri și în dulcele mormânt

se așează pe vecie și se pierde în cuvânt.

 

miercuri, 16 ianuarie 2013

 

 

 

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->