Goliciunea (poveste după o parabolă evreiască)
Într-o dimineaţă, Ea i-a spus:
– Bună dimineaţa!
S-a uitat spre cer, nu a văzut nori de ploaie, mai multe păsărele cântau de zor, a văzut că într-adevăr era o zi bună şi i-a răspuns:
– Bună dimineaţa!
– E prea cald azi – îi spuse ea.
Şi a constatat că într-adevăr era deja prea cald.
L-a invitat apoi să se scălde în râul din apropiere. Ba chiar şi-a scos hainele, a sărit în apă şi i-a spus:
– Să ştii că apa e miunată!
I-a urmat exemplul, s-a dezbrăcat şi a sărit şi El în râu.
Ea, în schimb, a ieşit repede din apă, s-a îmbrăcat cu hainele lui şi a plecat...
De îndată a ieşit şi el din apă, a refuzat să se îmbrace cu hainele ei şi pentru că nu avea de ce să-i fie ruşine a plecat dezbrăcat, în toată goliciunea, pe stradă, printre oameni.
Așa se face că de atunci, în ochii altor oameni e mai uşor să o accepte pe Ea, Minciuna, îmbrăcată în hainele Lui, Adevărului, decât pe El, adevărul gol-goluţ.
A consemnat ea, în goliciunea s-a trupească, pe o terasă scăldată în plin soare.
Comentarii
Interesant...bun de retinut! Multumesc!
Țara Adevărului și Împăratul Minciună, un basm în versuri de Petre Crăciun
Important! De reținut....