Tu, care-ai fost o dată...
grădina mea de vis
cu umbră răcoroasă
dincolo de geam,
azi te privesc cu teamă
cum vântul serii
aduce iar furtună
cu nori cenușii de ploaie
și-n oglinda apei, rece
plutesc petele de trandafir
o tristețe mă atinge
sub pleoape lăcrimând
fugare clipe din imagini
au vrut cândva să-mplinească
speranțele apuse
într-un tărziu,
se arată zorii pe-nalte creste
lăsând liniștea în urmă
Comentarii
Tarziu in noapte Imi ascund uimirea Cand umbra serii Prinde sa se intinda Priviri innrourate ma cuprind Si mii de stele... In ochii mei se aprind. Am crezut ca e visare... Sa treci ca umbra prin multime, Tu, calator in miez de noapte Sa iei visele cu tine. De-ar fi sa mi te inchipui... In visul, ce zorii il destrama As mai pastra o clipa Iubirea ce te cheama. Mulțumesc mult, mult!
dacă tu m-admiri pe mine

desigur nu pot uita -
mă întorc cu drag la tine
pentru a te admira...
MARIA !
Superbe versuri...Felicitări!