E hora de draci cu pas cadenţat
În iureş nebun de bălţate veşminte...
Ţignale smintite bat ritmul turbat
Şi vorbe prea multe, gătite-n cuvinte...
Furtună de vorbe, furtună de paşi,
Ce vorba întreagă, o face zăludă
Furtună de gânduri, de bani nerămaşi...
Furtună-n urechi ce nu vor s-audă....
Cadenţa furtunii pe toţi ne-a cuprins
În clocotul ei, suntem mici şi pierduţi.
Furtuna-i cazanul de smoală încins
În care ne fierbem, căci suntem prea mulţi...!
Şi-n hora cretină cu toţi căutăm
Un loc să rămânem purtaţi de vârtej...
Dar, suntem prea mulţi care vrem să aflăm
Secretul fasolii ce suie pe vrej...
Şi-atunci, în vârtejul de haine bălţate,
În largul cazan plin cu smoală horim,
Ne batem cu vorbe şi batem din coate
Da-n taină, mai punem pe foc şi...zâmbim!
Furtuna de-acuma nimic n-o mai stinge
Nevolnici, în ritmu-i dement dănţuim
Cazanu-i în clocot, pe margini prelinge,
Dar punem pe foc, încercând să trăim...
-->
Comentarii
Felicitari!, mi-a placut acest adevar.
Felicitări Patricia!
Poate că ai dreptate..Eu una vreau să ai!
Îmbrăţişez gândul tău frumos.
Cu drag, Lucia
Rău e că ne străduim să stingem focul discordiei, cam aşa.......
Sunt bogată cu prietenia voastră! Mulţumesc Iola, mulţumesc Camelia
Vă îmbrăţişez cu drag, Lucia