ŢI-AM LĂSAT CĂRĂRI
Ninge dor peste răbdarea căruntă,
de la suspin nici tăcerea n-ascultă
răbdarea este un semn de putere,
când anii nu-şi mai găsesc repere.
La tâmpla mea s-au adunat troiene,
dar ochi-mi sunt a unei cosânzene
şi-atunci când clipa-i prea grăbită,
să-mi cauţi privirea-n tine adormită.
Viaţa-i trecătoare ca un nor pe cer,
iar cărările pot fi uneori chiar mister,
când tristeţii nu-i vei găsi anestezie,
dorul de mine-l vei ostoi prin poezie.
Eu ţi-am lăsat cărări printre cuvinte,
să poţi ajunge când ninge cuminte
şi n-am uitat de creditul cel promis,
cu sufletul l-am semnat, l-am decis.
6 Ianuarie 2015 - MIT
-->
Comentarii