iar spre Poarta de acces
iar spre Ierusalimul Ceresc.
unde îngerii smeriţi îşi pleacă
mâinile dumnezeieşti
şi o rugăciune-ngână
pentru neamul omenesc.
Unde aşteaptă Iisus Împărat
în toată slava Sa
ca un Mire, îmbrăcat !!...
- Bunule, Nazarinean
oare !... pe cine aştepţi ?
pentru cine cerul îl găteşti ?
şi la Masa Ta de Nuntă
atâtea Haruri Cereşti
pentru cin-le pregăteşti ?
cine sunt ei,
cei ce trec doritele hotare ?
cine sunt ei,
oştirea îmbrăcată-n alb
ce vin plutind pe nori
străbătând albastra zare ?
- Ei ?!... sunt cei ce sufletele lor
le-au îmbrăcat în adevăr.
în înţelepciune şi în nemurire
în frumuseţe şi iubire.
în lupta grea, au supravieţuit
şi n-au dispreţuit
‘Pământul cel dorit’.
- Ooh !... Stăpâne, Îndurate
Dulce Mire al sufletului meu,
Tu mi-ai arătat atâta bunătate
mi-ai descoperit atâtea Taine Cereşti
iar, când a-I luat pulsul global al planetei
m-ai observat şi m-ai ales
din lumea preaslăvitei naturi omeneşti!
Tu ai fost Cel ce m-ai îndemnat
şi Calea către cer, mi-ai luminat.
Ooh !!... dar, îmi vei făgădui, Tu, oare ?!...
aripi să zbor şi eu?
din acestă îndurerată vale ,
petrecându-mi veşnicia
lângă Tronul Tău ?!...
-->
Comentarii
Cu prietenie Lenuş